Premierele Timişoarei



1. Canalul Bega 
 
Bega este primul canal navigabil din România, fiind construit între anii 1728 şi 1760. Primul port al oraşului, ridicat în anul 1732 se afla în zona actualului Hotel Continental, dar a fost mutat în 1752 în cartierul Iosefin. Cu toate acestea, atestarea documentară a portului datează din 1860. Canalul Bega are o lungime de 44 km pe teritoriul României şi de 72 km pe teritoriul Serbiei, având o legătură directă pentru transportul mărfurilor şi pasagerilor până la Rotterdam.
În 1716 Timişoara şi Banatul au intrat sub stăpânire habsburgică. Pe un teritoriu de circa 28.000 kmp., administraţia imperială a găsit 663 de aşezări cu 21.289 de case, în marea lor majoritate cocioabe. Terenuri utilizabile în agricultură erau puţine, de la Szőreg până la Pančevo şi de la Alibunar până la Vršac, câmpia era acoperită de suprafeţe imense de apă stătătoare şi de mlaştini. De o mlaştină inundată de apele râului Bega era înconjurată şi Timişoara.
 Banatul a devenit domeniu erarial (proprietatea Camerei Aulice de la Viena), şi Graf Mercy, odată cu preluarea funcţiei de guvernator, a început repopularea provinciei, refacerea oraşului Timişoara, ca şi a întregului ţinut. Desecarea mlaştinilor şi canalizarea râului Bega erau prioritare.
Construirea canalului a început de lângă Făget, prin Răchiţa, Belinţ şiChizătău, până în apropiere de Timişoara. De aici deschideau patrucanale mai mici, cu ecluze, în direcţia oraşului-cetate, pentru a alimenta morile de apă, a deservi fabricile şi pentru a asigura apa potabilă, navigaţia, transportul lemnelor de foc, materialelor de construcţie, a sării.
Pentru a asigura debitul necesar navigabilităţii pe Bega, în 1728 s-a realizat un canal pentru legătura Bega – Timiş, o ecluză pe canalul Bega la Coştei, şi un sanţ lat şi adânc până la Timiş. În 1753 canalul Bega a devenit navigabil, din 1758, cu barajele de la Coştei şi Topolovăţ, şi cu regularizarea debitelor de pe râurile Timiş si Bega, în amonte de Timişoara, s-a realizat apărarea împotriva inundaţiilor. În 1760 a fost regularizat cursul râului Timiş, iar între anii 1745 – 1773 s-a reuşi asanarea, aproape în totalitate, a mlaştinei de la Alibunar.(Lucrările au fost serios îngreunate între anii 1737-1739, când turcii reocupă Oltenia şi Serbia de Nord.)
Între 1735 şi 1754 se construieşte o nouă variantă, mai la sud, între Timişoara şi Klekk. Noul traseu este mult mai drept şi favorabil navigaţiei însă depinde mult de nivelul apei a cărei debit oscilează constant între extreme. Fermaut soluţionează această problemă şi începe în 1758 construcţia în amonte a unui nod hidrotehnic între Topolovăţ pe Bega şi Coştei pe râul Timiş. Nodul permite transferul de debit între Bega şi Timiş, în funcţie de nevoi. Astfel se rezolvă problema debitului pe canalul Bega, dar se şi îmbunătăţeşte în mod considerabil gospodărirea apelor într-o zonă cunoscută istoric pentru terenurile mlăştinoase şi inundaţiile frecvente.
Prima staţie de ambulanţă de pe teritoriul actual al ţării noastre a fost înfiinţată 1887, evident la Timişoara sub numele de “Societatea Voluntară Salvarea”. Mai mult decât atât, a fost a doua staţie de acest fel din imperiul Austro-Ungar după cea din Viena (1884), devansând oraşe din Imperiu de o importanţă semnificativ mai mare, ca Budapesta sau Graz. Vehiculele folosite iniţial pe post de “ambulanţe” nu au fost trăsuri, ci trei bărci ce se deplasau pe Canalul Begheiului. Introducerea trăsurilor ambulanţe a avut loc după trei ani, în 1890. Ambulanţa răspundea în primii ani de la înfiinţare la 150-200 de solicitări pe an.
Construirea canalului Bega a fost făcută pentru gospodărirea apelor, dar şi pentru asigurarea transportului de mărfuri. Primele curse de pasageri au fost introduse în anul 1869 şi trasportau anual cu vapoarele peste 50.000 oameni, ajungând în anul 1944 la aproximativ 500.000 de oameni, navele de pasageri fiind retrase în anul 1967. Timişoara devine astfel primul oraş din România ce utilizează acest mijloc de transport în comun. O mică parte rămâne navigabilă pe raza municipiului Timişoara pentru un număr mic de nave de agrement.



2. Tramvaiul tras de cai


În anul 1868 se înregistrează "Societatea de tramvai cu cale ferată din Timişoara", o societate cu capital privat ce a concesionat de la Consiliul Municipal, pentru o perioada de 40 de ani, dreptul de a construi şi exploata liniile ferate cu tracţiune animală din Timişoara.      
Prima linie de tramvai cu cai din oraş este deschisă la 8 iulie 1869, ea fiind costruită sub conducerea inginerului elveţian Enric Baader. Pe această linie a circulat primul tramvai tras de cai de pe teritoriul actual al României.
Primul tronson de linie executat a fost cel dintre piaţa Sf. Gheorghe şi Fabric (ospătăria „Regina Engleză”). Lungime iniţială a reţelei de tramvaie trase de cai a fost de 6 kilometri.
Din păcate, nici un vagon din parcul tramvaielor trase de cai, care au circulat prin Timişoara nu s-a pastrat. Vagonul existent în Piaţa Libertăţii este o reconstituire a unui vagon original. Acest vagon a fost construit în anul 1994, cu ocazia pregătirilor pentru aniversarea a 125 de ani de la punerea în funcţiune a primului mijloc de transport pe şină din Timisoara.
           
Tramvaiul electric

În anul 1897 se înfiinteazã societatea pe acţiuni "Tramvaiele comunale electrice din Timişoara" cu scopul de a crea o reţea de tramvaie electrice.
În anul 1899 se pune în funcţiune tramvaiul cu tracţiune electricã. În Europa, primul tramvai electric apăruse la Berlin în anul 1881, iar Bucureştiul a fost printre primele capitale care a trecut la tramvaiul electric în anul 1894.
În 1899 lungimea reţelei de tramvaie electrice din Timişoara ajunge la 10,8 kilometri. Dupa trecerea de la tramvaiul tras de cai la tramvaiul electric, reteaua de transport s-a dezvoltat puternic. La momentul actual reteaua de tramvaie are 10 linii şi se intinde pe o lungime de 70 de kilometri, existand planuri de extindere a acesteia.
În data de 23.08.2011 Primăria Timişoara a organizat o dezbatare publică la Moşniţa Nouă cu privire la proiectul “Extindere linie cale de tramvai Timişoara - Comuna Moşnita Nouă, Programul Regional POR 2007-2013”, proiect ce ar putea fi finanţat din foduri europene.
În Planul Integrat de Dezvoltare Urbana al Municipiului Timişoara, document necesar pentru obţinerea de finanţare nerambursabilă prin Programul Operaţional Regional, sunt incluse trei proiecte care au legătură directă cu infrastructura de tramvai din oraş: 
  • “Reabilitare linii tramvai si modernizare trame stradale pe str. Ioan Slavici, str. Polona din municipiul Timişoara” cu un buget estimativ de 88 milioane lei” 
  • “Extindere linie cale tramvai Mosnita” cu un buget estimativ de 69 milioane lei
  • “Reabilitare linii tramvai si modernizare trame stradale pe str. Stefan cel Mare in Municipiul Timişoara” cu un buget estimativ de 47 milioane lei.
 
3. Telegrafia

În anul 1852 a început construcţia primei linii telegrafice în sistem Morse, pe traseul Viena-Timişoara-Sibiu-Alba-Iulia-Cluj, terminată în anul 1853. A urmat extinderea ei pe traseele Sibiu-Braşov şi Timişoara-Lugoj-Orşova în anul 1854.
La 24 aprilie 1854 se înfiinţează primul oficiu telegrafic la Timişoara, situat în gara Timişoara. Postul telegrafic a fost instalat de către companii austriece care asigurau atât aparatura, cât şi specialiştii. Se făcea astfel legătura directă cu Viena, capitala imperiului habsburgic.
          Telegraful folosea un cod alcătuit din linii şi puncte, cunoscut sub numele de “alfabetul Morse”. Liniile telegrafice au fost instalate cu contribuţie austriacă în Transilvania şi apoi extinse în Ţara Românească şi Moldova, ajungând prin cablu subacvatic de la Constanţa la Istambul în anul 1857.
           În anul 1855, Hughes construia teleimprimatorul, principalul avantaj al acestuia fiind faptul ca mesajele se transmiteau direct prin caractere latine nemaifiind nevoie de descifrare.
         Aceste aparate au fost perfecţionate continuu de diferite firme constructoare, urmarindu-se în special marirea vitezei de transmisie a telegramelor. 
4. Telefonia

       În anul 1879 începe, la Timişoara, construirea primei reţele de telefonie, reţea construită ca o firmă privată de Ignatiu Leyritz. Telefonia folosea la început liniile telegrafice care cu timpul s-au dovedit insuficiente.
       Primele aparate telefonice erau incomode deoarece microfonul şi casca receptoare nu erau fixate. Au apărut apoi telefoane cu microfonul fixat de aparat şi cască mobilă. În anul 1882 s-a construit un suport pe care au fost fixate casca receptoare şi microfonul. În ceea ce priveşte alimentarea, posturile telefonice erau cu baterie locală şi cu baterie centrală, în funcţie de locul unde era plasată pila de alimentare a circuitului de microfon.
      Datorita creşterii numărului de abonaţi, problema cuplării telefoanelor a fost rezolvată de centralele telefonice. La început centralele telegrafice erau manuale, deservite de operatori. Ca şi telefoanele, ele erau cu baterie locală şi cu baterie centrală.
       În anul 1881 reţeaua timişoreana avea un număr de 52 abonaţi. Începând cu anul 1884 se instalează primele legături interurbane. În anul 1895 se asista, în Timişoara, la primul concert la distanţă de pe teritoriul actual al României, transmisiunea făcându-se prin fir telefonic. 

5.Iluminatul electric

În anul 1760 Timişoara devine primul oraş din Imperiul Habsburgic, care introduce lămpi pe petrol şi seu pentru iluminatul public.
Urmând cursul revoluţiilor tehnice, paginile de istorie consemnează faptul că la 01 noiembrie 1857 la Timişoara se introduce pentru prima dată iluminatul stradal cu gaz aerian, produs prin distilarea cărbunelui, oraşul devenind astfel, încă o dată, primul din Imperiul Habsburgic cu astfel de lămpi stradale.
După o întreaga pleiada de descoperiri şi invenţii ale secolului 19 în domeniul iluminatului pe diverse continente, becul cu incandescenţă devenind „un bun de utilitate obştească“, la numai 2 ani de când străzile New York-ului erau luminate cu becuri alimentate de la centrala electrică a lui Thomas Edison, Timişoara intră în istorie: în seara zilei de 12 noiembrie 1884, în premieră europeană, la lăsarea întunericului pe străzile urbei de pe Bega au fost puse în funcţiune 731 de lămpi de iluminat electric, în lungime totală de 59 de kilometri, dându-se astfel în funcţiune Uzina Electrică.
La Timişoara, iluminatul public stradal a fost proiectat şi executat de la început ca un sistem general, pentru un întreg oraş. Reţeaua electrică acoperea de la început o arie de 10 km pătraţi, iluminându-se de la început un întreg oraş şi nu numai o stradă sau două, alimentate de către un mic generator local, cum s-a întâmplat începând din 1881 la Stockholm şi în 1882  la Berlin. Totul a început în anul 1882, când Primăria a încheiat un contract de concesionare cu societatea anglo-austriacă Bruch Electrical Company Ltd.
Lămpile incandescente care iluminau oraşul erau confecţionate cu filament de cărbune. Introducerea iluminatului electric pe străzile Timişoarei este unul dintre momentele importante pe care le-a înregistrat Timişoara de a lungul existenţei sale, devenind astfel primul oraş de pe continentul european în care s-a introdus iluminatul electric general al străzilor.
Astfel, în fiecare seară, dansul aprinderii iluminatului stradal pleacă din Timişoara, spre marile metropole din Europa, America şi până în îndepărtata Asie. Iată impresiile pe care le-a produs evenimentul: „Lumina lămpii electrice este puternică şi întrece de departe pe cea a flăcării cu gaz; lumina este de tot blândă, aproape identică cu luciul lunei, nu numai că nu conturbă vederea ochiului, ci şi o îndulceşte oarecum“. („Luminătorul“, nr. 76/22 sept. - 4 oct. 1884)
Legat de acest moment marcant, în anul 2009 BNR a emis o monedă cu valoare numismatică, iar în oraş a fost instalat un felinar electric uriaş cu şase faţete, pe care este trecută o inscripţie în şase limbi de circulaţie internaţională ce aminteşte de aceasta premiera.

6. Primul troleibuz din România
În domeniul transportului în comun în România, Banatul a înregistrat numeroase premiere, încă din secolul 19. După prima linie de cale ferată, prima gară, primul tramvai tras de cai şi a doua linie de tramvai electric din România, tot în Banat a fost introdus, pentru prima dată la noi în ţară, troleibuzul. 
 Se întâmpla la Timişoara, în toamna anului 1942, iar evenimentul este legat de numele lui Corneliu Micloşi. Corneliu Micloşi a fost cel de-al patrulea preşedinte al Uzinei Electrice Comunale şi Tramvaiele Comunale Timişoara, între anii 1920 şi 1949. De asemenea, el este şi inventatorul primei maşini de sudat şine de cale ferată şi tramvai. În anul 1938, Micloşi a iniţiat proiectul unor linii de contact pentru troleibuze, linii care au fost construite în anul 1941. Primele troleibuze din lume au circulat pe străzile din Leeds, în Marea Britanie, încă din 20 iunie 1911. La o distanţă de 31 de ani, în 15 noiembrie 1942, la Timişoara, se punea în funcţiune prima linie de troleibuze, cu o lungime 3.496 de metri, pe traseul Piaţa Lahovari - Centru - Gara de Nord. 
Pentru început, municipalitatea a achiziţionat 7 troleibuze Fiat-Marelli, produse de uzinele Fiat din Italia. Primul troleibuz de acest fel a fost retras din circulaţie în anul 1955, celelalte şase circulând până în perioada 1961-1963.  La început, timişorenii numeau acest nou mijloc de transport „firobuz”, denumire care este folosită şi în prezent de unele persoane. Există două variante vehiculate când vine vorba de apariţia termenului de „firobuz”. Fie este vorba de contopirea într-un singur cuvânt al expresiei „autobuz pe fir”, fie termenul provine de la italienescul „filobus”, care denumeşte troleibuzele. Ambele variante sunt plauzibile, având în vedere că primele troleibuze au fost importate tocmai din Italia. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, s-au construit mai multe linii de troleibuz şi s-au achiziţionat, la diverse intervale, vehicule noi. 
În prima jumătate a anilor '50, vehiculelor italiene li s-au adăugat alte cinci troleibuze produse în Uniunea Sovietică. Acestea au circulat, însă, doar până în anul 1964. În prezent, în Timişoara sunt 8 linii de troleibuz, iar vehiculele, achiziţionate în 2008, sunt fabricate de Skoda şi Irisbus. Iniţiatorul liniilor de troleibuz, inginerul Corneliu Micloşi, a locuit, până aproape de sfârşitul vieţii, în modesta locuinţă de serviciu de la etajul 1 al actualei clădiri RATT. S-a stins din viaţă în data de 10 august 1963. În semn de recunoştinţă faţă de munca sa în folosul timişorenilor, la iniţiativa directorului Petre Zamfir, în curtea RATT s-a ridicat un bust al lui Corneliu Micloşi, operă a sculptorului Ina Popescu.
 ...şi alte premiere naţionale şi internaţionale



  • 1718 – atestarea celei mai vechi fabrici de bere din România;
  • 1718 – deschiderea primei şcoli elementare din Cetate, prima din România;
  • 1728 – începutul canalizării Begăi, primul canal navigabil din România;
  • 1745 – construcţia spitalului municipal, primul din România (cu 24 de ani înaintea Vienei şi cu 34 de ani înaintea Budapestei);
  • 1753 – Timişoara, oraş cu stagiune teatrală permanentă (al treilea oraş din monarhia habsburgică, după Viena şi Budapesta);
  • 1760 – primul oraş al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi;
  • 1771 – editarea primului ziar din România şi totodată primul ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”;
  • 1815 – biblioteca lui Josef Klapka, prima bibliotecă publică de împrumut din imperiul habsburgic, din regatul Ungariei şi din teritoriile româneşti;
  • 1819 – pentru prima dată în Europa Centrală, la Timişoara se administrează vaccinul antivariolic;
  • 1823 – la Timişoara, Bolyai Janos anunţă descoperirea primei geometrii neeuclidiene din lume;
  • 1847 – în curtea fabricii de bere are locul primul concert în afara Vienei al lui Johann Strauss, fiul;
  • 1855 – primul oraş al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz;
  • 1884 – primul oraş de pe continentul european cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;
  • 1886 – prima staţie de ambulanţă din Ungaria şi România;
  • 1895 – prima stradă asfaltată din România;
  • 1899 – primul tramvai electric din România;
  • 1938 – premieră mondială, prima maşină de sudat şine de cale ferată şi tramvai, invenţie a prof. Corneliu Micloşi;
  • 1953 – singurul oraş european cu trei teatre de stat în română, maghiară şi germană;
  • 1961 - a fost realizat, la Institutul Politehnic din Timişoara, primul computer alfanumeric românesc care putea prelucra texte: MECIPT-1 (Masina Electronica de Calcul a Institutului Politehnic Timisoara)
  • 1969 – prof. dr. Ghermănescu publică primul tratat enciclopedic de ecuaţii funcţionale din lume;
  • 1989 – primul oraş liber din România;
  • 1992 - primele intervenţii chirurgicale laparoscopice în ginecologie şi primele operaţii plastice mamare cu proteza (colaborare cu Clinica de Ginecologie, Heidelberg);
  • 1993 - prima histerectomie totală pe cale laparoscopică (colaborare cu Clinica din Kiel);
  • 1995 - realizarea fertilizării in vitro şi a embriotransferului uman în România; înfiinţarea primului Centru de Laparoscopie, Chirurgie laparoscopica şi Fertilizare in vitro, Timisoara;
  • 1996 - naşterea primului copil conceput in vitro, în România şi realizarea primului copil prin embriotransfer la mama purtătoare, realizată de echipa profesorului Ioan Munteanu;
  • 2000 – primul oraş din România cu o strategie de dezvoltare economico – socială, elaborată de Primăria Timişoara;
  • 2001 – prima reţea de infochioşcuri din România, realizată de primăria Timişoara;
  • 2001 – prima operaţie pe inimă, cu laser, din România;
  • 2001 – primul proiect social de implicare a comunităţi în rezolvarea problemelor sociale – Casa Faenza, centru – pilot pentru copiii cu sindrom autist, realizat în parteneriat de către Primăria Municipiului Timişoara şi Primăria din Faenza;
  • 2001 – organizarea primei audieri publice în România, de către Consiliul Local Timişoara;
  • 2002 – introducerea în premieră naţională a sistemului de plată a taxelor şi impozitelor prin Internet.
  • 2002 – organizarea primului triatlon standard internaţional, din România, de către Atletic Club Maraton;
  • 2003 – amenajarea primului parc de sculptură, din România, situat la intersecţia străzii Mureş şi Calea Martirilor; 
  • 2003 – transmiterea în premieră naţională a şedinţelor de Consiliu Local prin Internet;
  • 2003 – primul transplant de celule stem hematopoietice, în vederea regenerarea muşchiului cardiac la un pacient cu infarct miocardic întins (prima din Europa de Est, echipa prof. dr. Ştefan I. Drăgulescu)


Abonați-vă la: Postări (Atom)